Grigore Alexandru Ghica - Întemeietorul Jandarmeriei Române

Momentul care marcheaza întemeierea Jandarmeriei Române a fost 3 aprilie 1850 când, printr-un ofis domnesc, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotarârea Divanului obstesc, semnând "Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi". Prin aceasta lege, s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei si i s-au stabilit principiile de organizare si functionare. Ca urmare, legea prevedea ca Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte în doua subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formata din câte sase tinuturi (judete). La fiecare tinut era repartizata câte o companie de jandarmi, la care se adauga cât o companie la Ispravnicia Iasului si la Politia Capitalei (Iasi). În total, 14 companii de jandarmi ce totalizau un efectiv de 1433 jandarmi calari si pedestri. Totodata, în aceasta lege se stabilea Jandarmeriei urmatoarele misiuni: privegherea sigurantei publice, tinerea unei bune orânduieli si ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce priveste executarea serviciului, se prevedea ca Jandarmeria executa un serviciu ordinar, care se realizeaza zilnic, pe baza regulamentelor sale si un serviciu extraordinar, pe care îl executa la solicitarea autoritatilor. De asemenea, se prevedea pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunitati mobile.

În perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a fost supusa unui amplu proces de modernizare, ca de altfel toate institutiile statului national modern român. Astfel, odata cu transformarea Regimentului de jandarmi în Legion de jandarmi, începe si procesul de înlocuire treptata a escadroanelor si companiilor de jandarmi, cu escadroane de dorobanti, pe baza Ordonantei nr.896 din 20 iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a puterii armate în România, din noiembrie 1864 Jandarmeria este organizata pe principii noi, scoasa de sub administratia Ministerului de Interne si subordonata direct Ministerului de Razboi, ca element component al armatei permanente.

Legea Jandarmeriei din 1850 si Regulamentul jandarmilor de oras din 1665 au constituit principalele documente pe baza carora si-a organizat si desfasurat activitatea Jandarmeria, iar în perioada urmatoare au fost documentele care au stat la baza elaborarii de noi legi si regulamente.

Necesitatea unei forte specializate puternice a carei misiune principala sa o constituie paza si ordinea de stat, asigurarea linistii si libertatii cetateanului, precum si a modului de aplicare si respectare a legilor tarii, au determinat intensificarea actiunilor factorilor de conducere politica si militara pentru elaborarea unei legi de organizare a Jandarmeriei în întreaga tara. Astfel, o prima încercare are loc în 1885, când generalul Radu Mihail, prefectul Politiei Bucurestiului a elaborat un proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga tara, dar nu s-a concretizat. Doi ani mai târziu, în 1887, cu prilejul expunerii de motive la legea comunala, I.C.Bratianu sub linia ca "Gendarmeria comunala rurala va fi mai buna decât politie rurala de pâna acum" , iar la art.82 din aceasta lege adoptata la 7 mai 1887 se prevedea organizarea Jandarmeriei Rurale, printr-o lege speciala. Lipsa resurselor banesti au întârziat pâna în anul 1893 materializarea unei astfel de legi. Meritul pentru deplina clarificare a rolului, locului si organizarii Jandarmeriei rurale i-a revenit partidului conservator condus de Lascar Catargiu, care a elaborat si prezentat Parlamentului în ianuarie-februarie 1893, Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale. Aceasta lege a fost promulgata prin Decretul Regla nr.2919 din 30.08.1893. Aceasta lege prevedea instituirea unui corp de paza si ordine cu structura militarizata în toate localitatile rurale din tara, deoarece structurile anterioare practic neprofesionalizate, nu faceau fata situatiei complexe de pe teren si nici nu corespundeau institutiile unui stat modern european, din acea vreme. Demn de remarcat este faptul ca legiuitorul (Lascar Catargiu în principal) a pus accentul pe mentinerea si garantarea sigurantei publice, cât si pe executarea legilor.

Tot la 1 septembrie 1893 a aparut si Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale. Prevederea cea mai importanta a acestui document era urmatoarea: "Organizarea Jandarmeriei rurale, astfel cum este prescrisa de lege, face din aceasta institutiune un corp militar, pus la dispozitiunea ministrului de interne, pentru a asigura ordinea si siguranta publica. Ea se mai afla sub ordinele ministrului de justitie, ale ministrului public în ce priveste atributiunile de politie, precum si sub acela al ministrului de razboi pentru tot ce se raporta la disciplina, comandament si instructie militara a trupei" (art.1). Tulburarile sociale sângeroase din anul 1907 au pus într-o situatie grea, atât institutiile politice, cât si cele de mentinere a ordinii interne, si chiar militare. Dezinteresul manifestat fata de întarirea Jandarmeriei la începutul secolului XX si mai cu seama fata de misiunile sale preventive s-au soldat cu victime numeroase si pagube materiale de multe ori inutile. Situatia reala a impus pregatirea si promulgarea unor legi în anii 1908, 1911 si 1913, precum si întarirea organizatorica a Jandarmeriei.

Participarea Jandarmeriei la rãzboaie

Cea dintâi participare a Jandarmeriei române la un razboi modern, dateaza din anii 1877-1878. Experienta acumulata cu acest prilej va fi valorificata si îmbogatita în cel de-al doilea razboi balcanic, precum si în actiunile militare desfasurate în anii Razboiului reîntregirii nationale. Cu prilejul celui de-al doilea razboi balcanic, Jandarmeria Româna a actionat ca o forta a Sistemului National de Aparare, îndeosebi alaturi de trupele ce operau pe câmpul de lupta, misiune de care s-a achitat foarte bine. Dupa încheierea "Pacii de la Bucuresti" din 1913 si pâna la intrarea României în primul razboi mondial (15 august 1916) s-au produs unele modificari pe linie organizatorica si a atributiilor, care au vizat sporirea efectivelor, înfiintarea posturilor de jandarmi speciale pentru fabricile din Capitala care produceau materiale pentru armata, înfiintarea de puncte speciale de paza si control la toate trecatorile din Carpati, de la Vatra Dornei pâna la Turnu Severin, crearea unui detasament pentru paza regiunilor petrolifere. Primul razboi mondial a oferit României prilejul sa recurga la mijloacele sale politico-militare pentru reîntregirea hotarelor firesti: între componentele Sistemului Militar National care s-a angajat fara retinere sa serveasca Drapelul tricolor, s-a aflat si Jandarmeria. Din multitudinea faptelor de arme din Campania anului 1916, amintim actiunile desfasurate de trupele de jandarmi în asigurarea politiei frontului marilor unitati române pe timpul ofensivei pentru eliberarea Transilvaniei, precum si organizarea administrativa a teritoriilor eliberate. Semnificatia organizarii posturilor de jandarmi în localitatile eliberate (Bicfalau, Bârsta, Satu-Lung, Târlugeni, Sfântu Gheorghe, Covasna si Mircurea Ciuc) este evidentiata la 17 august 1916 de mr.Anastasie Soiculescu, comandantul Companiei de Jandarmi Prahova în telegrama adresata Inspectoratului General al Jandarmeriei: "Astazi, pentru prima oara si pentru totdeauna, Jandarmeria româna a înlocuit pamântul scump al Transilvaniei, Jandarmeria Ungureasca" . Evolutia ulterioara a evenimentelor a fost nefavorabila pentru armata româna care, sub presiunea inamicului, a trebuit sa se retraga prin lupte grele, cedând o parte din teritoriul national, pâna când frontul a fost stabilit în sudul Moldovei. În timpul retragerii, jandarmii au participat la actiunile de lupta si, totodata, au asigurat politia frontului, a comunicatiilor, au asigurat masurile de ordine necesare deplasarii coloanelor militare si, pe timpul evacuarii administratiei, a unor obiective economice si a populatiei care s-a refugiat în Moldova. La începutul anului 1917, odata cu operatiunea de reorganizare a armatei, se reorganizeaza si serviciul Jandarmeriei de pe lânga armata de operatii. La comandamentele corpurilor de armata, precum si la brigazile mixte s-a constituit câte un detasament de jandarmi, sub comanda unui ofiter de infanterie si cu un efectiv mai redus de jandarmi. La 16 aprilie Detasamentul de Jandarmi Prahova a primit denumirea de "Detasament mobil de politie al Marelui Cartier General". De asemenea, unele subunitati de jandarmi sunt repartizate serviciilor de paza la lucrarile de arta si fortificatii, iar altele date ca întariri în principalele orase din Moldova. În vara anului 1917 trupele de jandarmi aveau sa înscrie pagini nepieritoare de eroism, alaturi de armata româna, în marile batalii desfasurate. La 1iulie 1918 armata se demobilizeaza, iar jandarmii organizeaza punctele de trecere peste demobilizati, posturi, patrule si detasamente pentru supravegherea acestora, ca demobilizarea sa se desfasoare în liniste. Prin decretarea în octombrie 1918 a celei de-a doua mobilizari a armatei române, Jandarmeria a contribuit la desfasurarea acesteia, concomitent cu organizarea noilor servicii pretorale si a masurilor pentru mentinerea ordinii si linistii în tara. Armata româna reia lupta pentru eliberarea întregului teritoriu national, iar Jandarmeria începe sa instaureze ordinea si linistea, creând companii de politie în judetele eliberate.

Jandarmeria Ruralã

Înfaptuirea României Mari a inaugurat în viata societatii noastre si a statului un amplu proces de remodelare a structurilor existente înainte de primul razboi mondial, inclusiv a celor destinate mentinerii si apararii ordinii interne. La 23 martie 1929 Parlamentul a pus bazele unei legi moderne si complete de organizare a Jandarmeriei rurale. În acelasi an, se promulga Statutul Jandarmeriei Rurale de catre regele minor Mihai I. Acest statut garanta: stabilitate, înaintare, retributii si alte indemnizatii, gradatii, pensii, conditii de casatorie, recompense. O noua masura importanta care trebuie sa fie evidentiata este Regulamentul Legii si Statutului Jandarmeriei Rurale. La 12 iulie 1940 Carol al II-lea contopeste Directia Generala a Politiei, Prefectura Politiei Capitalei si Corpul Jandarmeriei, pentru ca generalul Ion Antonescu sa repuna în vigoare la 12 septembrie 1940 legislatia din anul 1929. Din punct de vedere organizatoric, prezinta cel mai mare interes Legea nr.264 din 22 aprilie 1943 pentru organizarea si functionarea Jandarmeriei. Jandarmeria este un corp militar instituit pentru a veghea pe teritoriul rural la executarea politiei generale si militare. Sugestiva este si prevederea ca Jandarmeria apartine M.Ap.N., fiind pusa la dispozitia M.I. numai pentru executarea misiunilor de politie ce-i revin. Dupa intrarea României în al doilea razboi mondial, la 22 iunie 1941, trupele de jandarmi din interior au primit misiuni specifice pentru starea respectiva: combaterea actiunilor teroriste; paza unor obiective economice importante; întarirea masurilor de ordine interna, contracararea actiunilor de desant si a parasutistilor, supravegherea elementelor din opozitie etc. Unitatile de jandarmi din zona armatelor de operatii au îndeplinit, în mod firesc, misiuni cu un caracter militar mai pronuntat decât cele din zona de interior. Pe lânga însarcinarile obisnuite de politie militara, nu o data au participat nemijlocit la lupta. În zona armatelor de operatii, Jandarmeria constituita în unitati si subunitati de politie subordonate marilor unitati, a dovedit energie, curaj, spirit de sacrificiu si înalt patriotism. În afara de cazurile când datorita situatiilor locale trupa si ofiterii jandarmi au luptat în linia I alaturi de infanteristi, au mai fost împrejurari când unii dintre ei au cerut sa fie trimisi în regimente de infanterie pentru a lupta. Odata cu difuzarea Proclamatiei M.S. Regele, Jandarmeria, conform directivelor date de Guvern, a trecut la executarea misiunilor specifice în conditiile noii situatii operative. Ea si-a adus o contributie notabila si în etapa a doua a participarii României la cel de-al doilea razboi mondial dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, desprinderea României de Axa si trecerea de partea Natiunilor Unite si participarea în continuare la operatiile pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Vest si în continuare la operatiile din Ungaria, Cehia si Slovacia.

Dupa declararea starii de razboi cu Germania, în urma agresiunii, atacarii si dezarmarii mai multor unitati române, s-a trecut la lupta cu arma în mâna contra elementelor germane raspândite pe întreg teritoriul tarii, cu scopul de la le dezarma si a le face inofensive. Principalele misiuni ale jandarmilor au fost:

Posturile de jandarmi din jurul Capitalei integrate în dispozitivele de aparare a unitatilor militare au constituit pichete de lupta forte, care au creat probleme deosebite trupelor germane.Cele mai înversunate lupte s-au dus în comunele Baneasa, Rahova, Militari, bariera Rahova, posturile de jandarmi opunând o dârza rezistenta. În principal, misiunea de lupta a Legiunii de jandarmi Bucuresti a constat în mentinerea ordinii si linistii publice, precum si blocarea directiilor principale de patrundere în Capitala prin posturi fixe, mobile, aliniamente de aparare si baraje. Prin Ordinul nr.10052 din 23 ianuarie 1949 al secretariatului pentru trupe al M.I. se înfiinteaza Trupele de Securitate. Ulterior, toate trupele de jandarmi si centrele de instructie trec la Comandamentul trupelor de Securitate, pe când toata Jandarmeria rurala se subordoneaza Directiei Generale a Militiei. Aceasta a pus capat, pentru un timp, existentei principalei institutii organizata militar în România democrata pentru paza, protectia si mentinerea ordinii constitutionale si de stat, pentru apararea libertatii cetatenesti, a proprietatii, a persoanelor fizice si juridice.

Transformarea societatii românesti inaugurata prin Revolutia din Decembrie 1989 si reasezarea institutiilor de stat pe temelii democratice de drept au favorizat în mod decisiv atât remodelarea institutiei Jandarmeriei, cât si elaborarea unei conceptii noi cu privire la locul si rolul fortelor de ordine interna, la sfârsitul secolului XX si începutul secolului XXI. În conformitate cu Hotarârea de Guvern nr.0749 din 5 iulie 1990 cu privire la cresterea capacitatii de actiune si îmbunatatirea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, Comandamentul trupelor de Paza si Ordine s-a transformat în Comandamentul Trupelor de Jandarmi; ulterior, prin Legea nr.40 din 18 decembrie 1990, s-au legiferat structura si atributiile trupelor de jandarmi, instruite pentru a veghea la executarea legilor, la supravegherea si informarea organelor superioare asupra starii de fapt în situatii în care se ameninta siguranta si ordinea publica în caz de tulburari interne pentru interventia în scopul restabilirii ei. Un moment important în constructia edificiului României democratice îl reprezinta promulgarea Legii nr.16 din 18 iunie 1998 privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Române. Prin acest act legislativ se poate considera ca s-a marcat un moment decisiv în procesul remodelarii Armei noastre si pe plan mai larg, al stabilizarii României pe coordonate statului de drept. Prin acceptarea ca membru cu drepturi depline în Asociatii Politiilor si Jandarmeriilor Europene si Mediteraneene cu statut militar, Arma noastra capata vocatie europeana, iar misiunile îndeplinite peste hotare, în spatiul ex-Iugoslav, sub egida O.N.U., sunt cea mai palpabila dovada a profesionalismului jandarmilor, instruiti si educatie sa fie furnizori, garanti si aparatori de liniste, ordine de drept si acumulari democratice.